A plecat in Elvetia in 1994 si s-a intors in 2007, cand dintre cei 25-30 de colegi de liceu avuti la „Sfantul Sava” mai erau vreo 7-8 in tara. Acum poate mai sunt cinci, spune Andrei Caramitru. Este un economist tanar si foarte activ, care de curand s-a implicat si in politica, devenind consilier al presedintelui USR.

Andrei Caramitru este fiul cel mare al cunoscutului actor Ion Caramitru. Tatal sau aparea in primele imagini de la Revolutie, alaturi de oameni care voiau sa schimbe ceva. Generatia lui s-a retras apoi din aceasta implicare in viata politica.

„Am prins Revolutia cand aveam 14 ani. Am fost prima generatie dupa Revolutie care a facut liceul. in 94, am avut un noroc avut de putini, sa pot sa plec sa fac studii in strainatate. Sora tatalui meu era fugita din anii 70 in Elvetia si a acceptat sa ma tina la ea in timpul facultatii. Am facut facultatea in Elvetia. M-am gandit ce pot face mai interesant? Mi s-a parut o zona care in momentul acela nu era inteleasa de romani si nici de mine, zona finante-economie, si am facut studiile in Elvetia. Apoi am ramas acolo. Am stat in total 14 ani in Elvetia.

De ce s-a intors in Romania

Am inceput sa fiu bancher, am fost chiar trader o perioada de timp in tinerete, sa spun asa. Apoi am fost angajat de firma de consultanta McKinsey, in Elvetia, unde am si devenit partener. Vorbim de 2005-2006. Eram cel mai senior roman din aceasta firma. Romania devenea foarte interesanta, tara mare care intra in Uniunea Europeana, crestere economica foarte mare. Atat firma, cat si eu eram interesati sa facem mai multa treaba in Romania, sa ajutam firmele mari, sa ajutam investitiile in Romania. Am luat decizia sa ma intorc si sa fondez biroul McKinsey & Comp in Romania. Vorbim de 2006-2007.

Atunci m-am intors si am continuat in cariera de consultanta o perioada de timp.

Intrebarea va fi cum, vii dintr-o familie de artisti si te duci sa fii economist? Toata lumea mi-o pune. Sa fii artist este o vocatie si o profesie foarte dificila. Pentru oameni care o vad de departe – vad partea frumoasa a vietii unui artist si vad pe cei care au succes. Or, eu traind de mic in aceasta lume, am vazut oameni cu foarte mult talent care n-au reusit pentru ca n-au avut noroc, am vazut si depresiile prin care trec anumiti artisti, care sunt judecati ca persoana. Pentru ca tu cand mergi sa iei un rol, nu vii cu niste competente tehnice. Eu vorbesc aici cu dvs. pentru ca sunt economist si ma pricep pe parte economica. Or, tu ca actor vii tu ca persoana sa te vinzi. Cand ti se spune NU, este mult mai traumatic decat la un interviu pentru un job pe care nu-l iei.

Cat l-a ajutat numele de Caramitru?

Fiind in Elvetia, numele nu conta si venind din Romania mai degraba erau mai multe puncte negative decat pozitive. Am avut dificultati sa obtin permise de munca. N-am avut niciun avantaj, din contra, in timpul carierei, fiind roman si fiind in cu totul alta lume. Cand am venit in Romania, fiind deja la o pozitie profesionala destul de ridicata, fiind partener intr-o firma reputata, nimeni nu putea sa spuna ai ajuns partener la McKinsey pentru ca esti fiul lui Caramitru. in lumea de business e evident ca n-am avut niciun avantaj. Cand eram mic, in liceu, era mai complicat. Prima impresie era fiul cui esti? Era mai dificil sa fii identificat asa cum esti tu ca persoana. Am trecut de mult peste asta.

Eu cu tata avem o relatie foarte buna si ma ajuta in tot ce fac. El, la Revolutie, a fost foarte apropiat de Regele Mihai, de Corneliu Coposu. Tot timpul ne sfatuim si am invatat mult de la el pe parcurs. Nu am avut nicio discutie foarte detaliata in contextul actual. Puteti urmari ce a spus in ultima vreme chiar public despre 10 august, despre ce se intampla cu societatea, nu cred ca avem opinii fundamental diferite. Nu stiu daca va vota vreodata cu USR, asta nu stiu sa va spun. Dar cred ca intotdeauna s-a luptat ca tara asta sa mearga cumva mai bine.
Cum e viata in Elvetia? De ce sa pleci?

Viata din Elvetia e foarte interesanta. Cultura lor e fundamental diferita de cultura romanilor, cu bune si cu rele. Ei sunt niste oameni foarte corecti. Dau un exemplu. Daca intarzii cu doua minute la o intalnire, e vazut ca un afront ingrozitor pentru persoana cu care te intalnesti. Sunt niste reguli ale societatii care sunt foarte bine structurate. Ei stiu sa colaboreze intre ei in comunitati, ceea ce noi nu stim. Se organizeaza la nivel de sat, la nivel de strada, de breasla, de oras, au sistemul acesta de referendum atat local, cat si central. E o societate foarte implicata in viata cetatii. Istoric vorbind, la noi mult mai putin. Sunt niste lucruri foarte bune si pozitive, care explica si succesul acelei tari.

De cealalta parte, ei fiind o cultura protestanta dura, pentru ca protestantismul in mare parte si de acolo a pornit, sunt foarte inchisi. Le e foarte greu sa interactioneze cu oameni straini, chiar in cadrul familiilor sunt foarte distanti unii cu altii. Ceea ce pentru romani e putin complicat. Noi suntem mult mai vii, sa spunem asa, decat sunt ei. Sunt si lucruri bune, si rele. E o societate colaborativa, dar semi-inchisa pentru straini, care insa te respecta daca esti bun in ceea ce faci.

De ce am venit in Romania? Pentru ca 1. Mi-era dor. 2. Am avut o oportunitate grozava, pentru ca am venit pe o pozitie minunata in cadrul unei firme senzationale. si 3. Venind dintr-o societate perfecta, pentru ca Elvetia e aproape perfecta, n-ai ce sa mai repari acolo, ramaneai o rotita intr-un sistem care functioneaza. Aici, cu toata nebunia in care suntem, mai poti schimba ceva.

Diaspora e esentiala si nu trebuie gandita ca o populatie care a plecat si s-a deconectat de tara. De multe ori, oamenii din diaspora sunt mai implicati si stiu mai multe din ce se intampla decat romanii care au ramas. Diaspora vine, se intoarce, viziteaza tara de multe ori pe an, nu e o populatie pierduta de Romania, e o populatie conectata cu Romania. Multi din cei mai buni oameni sunt din diaspora. E un mesaj de speranta care trebuie dat diasporei, ca tara o va duce mai bine, ca tara va deveni europeana, ca va deveni civilizata si ca va fi un rol pentru ei in Romania.

Sunt doua probleme. Una e de reprezentativitate (in Parlament – n.r.). Toata diaspora asta face mai putin decat un judet in Romania, desi populatia e de 15 ori mai mare. E o problema care nu poate continua. A doua e usurinta de a vota in diaspora. Daca va uitati la alte tari cu diaspora importanta si mai implicata, stiu ca sunt tari putin iliberale, dar macar pot vota pentru tara din care fac parte, Turcia, Ungaria, acolo se face chiar campanie, toti din diaspora pot vota. Asa trebuie sa se intample si la noi.

Estimam 4 milioane de oameni diaspora, intre 3,5 si 4. Nu toti voteaza, multi s-au deconectat complet de tara. Probabil o reprezentativitate la nivel de 1-2 milioane de oameni ar trebui data, daca facem proportia intre numarul deputatilor si senatorilor. As da aceeasi reprezentativitate in Parlament pe care o are Bucurestiul, as da-o diasporei.

Sursa: Digi24