Adrian Severin, fost ministru de Externe din partea PSD, considera ca decizia Departamentului de Stat de a interzice familiei Dragnea sa mai intre in SUA este „inumana”. El sustine ca romanii care si-au manifestat satisfactia „nu simt romaneste”.

Intr-un amplu text publicat pe pagina sa de Facebook, in care comenteaza anuntul de la Washington, Severin sustine ca administratia americana nu a dorit sa pedepseasca clanul Dragnea ci sa arate poprului roman cine este adevaratul stapan. „Decizia americana este un act de putere care are totusi sensul sau. Aplaudarea ei dementa este actul de slugarnicie a unor nevertebrate fara neam si fara Dumnezeu”, sustine Severin.

Iata un fragment din textul lui Severin, condamnat in trecut pentru coruptie:

„Sentinta infricosatoare a lui Mike Pompeo aruncata asupra clanului Dragnea (spun ‘clan’ nu pentru ca familia condamnatului politic respectiv ar fi organizata pe model mafiot, ci pentru ca mentalitatea aflata la originea pedepsei americane este de factura tribala) are in sine si o veste potential buna: Romania a revenit printre prioritatile agendei geopolitice a Washingtonului.

Fara indoiala ca SUA sunt implicate acum pe nenumarate fronturi si pretutindeni ofensiva sa este impotmolita. Secretarul de Stat american are, de aceea, de administrat atatea crize incat numai la amenintarea faptelor de asa zisa coruptie savarsite de detinutul politic de la Rahova nu are timp sa se gandeasca.

OLAF a stabilit ca viitorul comisar european propus de Franta, a fraudat UE prin angajari fictive la cabinetul europarlamentar, identice cu angajarile fictive de la primaria din Alexandria, si nimeni nu clipeste la Departamentul de Stat. Copiii lui Osama bin Laden pot circula liber in America, iar asta nu pentru ca platitorilor de impozit americani teroristii de la New York le-ar fi mai simpatici decat coruptii de la Bucuresti. Daca nu s-a ocupat dl Pompeo de lucruri mai grave, de ce ar redeschide cu trambite si fanfare discutia despre un caz consumat, de importanta oricum minora?

Cu toate acestea, este de neconceput ca declaratia Departamentului de Stat sa fi fost emisa fara acordul sefului sau. As spune chiar, fara acordul Casei Albe, caci in discutie este liderul unui partener strategic. Redactarea si fundamentarea declaratiei este altceva.

Ca Mike Pompeo a fost inselat cand i s-a spus ca in speta exista indicii solide referitoare la acte de grava coruptie ale fostului demnitar al statului roman, ramas deja fara viza americana de indata dupa condamnare, este neindoielnic. (Conform anuntului facut de Victor Ponta cu vreun an in urma, viza americana i s-ar fi retras inainte ca o hotarare judecatoreasca definitiva sa il declare vinovat mai presus de orice dubiu rezonabil. Ceea ce nu ar fi fost chiar fara precedent in practica americana.) Aici putem identifica contributia diplomatilor clintonisto-sorosisti din Departamentul de Stat, carora nemuritorul ambasador Klemm le-a furnizat din plin munitie artizanala de contrabanda, in cooperare cu ambasadorul statului paralel roman la Washington, George Maior.

Ideea Secretarului de Stat trebuie sa fi fost insa alta. El trebuie sa le fi spus colaboratorilor sai ca, in negocierile transatlantice, America si-a adjudecat custodia Guvernului roman, sprijinit de unicul partid national care nu a fost inca arondat unei alte puteri suzerane. Acest partid se afla, insa, sub influenta a tot felul de baroni, de tara sau de curte, care socotesc orice angajament extern ca fiind facultativ; in orice caz, supus cenzurii intereselor lor locale. Unii dintre ei sustin o politica externa multivectoriala, facand cu ochiul Rusiei – ceea ce inca ar fi suportabil – dar mai ales Chinei – ceea ce este intolerabil. De asemenea, vor ca macar o parte din resursele naturale ale Romaniei sa ramana acasa, astfel incat, din exploatarea acestora sa se poata imbogati si ei. Nepregatiti pentru a face fata concurentei miliardarilor americani pe piata mondiala, milionarii romani vor protectie nationala, ceea ce transnationalele garantate de SUA si care finanteaza puterea SUA nu pot accepta.

In consecinta, fara a se lovi direct in ‘protejatul’ de la Bucuresti, si asa strans cu usa de oamenii tandemului franco-german, trebuia imaginat un gest napraznic care sa le inghete sangele in vine liderilor PSD, facandu-i sa isi inghita tupeul si sa se fereasca de orice initiative neconvenite pe filiera transatlantica. Seaua urma sa fie batuta zdravan pentru ca iepei pesediste sa nu ii treaca prin creier tentatii naravase. Si pentru ca acest gest trebuia sa poarte un nume, i s-a spus ‘Liviu Dragnea & Sons’.

Aceasta nu are nici o legatura cu angajamentul american in lupta impotriva coruptiei si nici cu sustinerea Anei Birchall, asa cum vor sa ne faca a crede corifeii statului paralel de inspiratie germana, spre a ascunde partajul influentei straine in Romania si a ne convinge ca America ratifica discursul justitiarist al lui Klaus Iohannis, ci cu confruntarea americano-chineza, circumscrisa de contradictiile ordinii corporatiste globale.

Ceea ce s-a uitat a fost poporul si sentimentele lui. Ca de obicei, marea putere rationeaza in logica puterii, fara a incerca sa estimeze raspunsul celor obisnuiti a-si cauta puterea in slabiciune. Reactiile celor fara de putere sunt conduse de o alta logica. Pe termen scurt strategia terorii poate functiona. Pe termen mediu si lung, insa, din teama se naste numai ura; si un parteneriat care se ridica pe ura, este asemenea caselor cladite pe nisip.

Nu trebuie sa ne lasam inselati de exploziile de bucurie animalica de pe retelele sociale. Cei care saluta nenorocirea copiilor lui Dragnea, nu sunt poporul roman, nu simt romaneste (de fapt nu simt omeneste) si nu apartin Romaniei profunde. Oricat de multi par a fi, ei raman o minoritate de impotenti cronici care isi vad salvarea doar in statutul de sclav. Decizia americana este un act de putere care are totusi sensul sau. Aplaudarea ei dementa este actul de slugarnicie a unor nevertebrate fara neam si fara Dumnezeu.

Reprezentative pentru simtirea poporului roman sunt cu siguranta opiniile, exprimate tot pe retelele de comunicare virtuala, care afirma ca pe data de 5 septembire 2019 a fost proclamat oficial statutul de colonie al Romaniei. Nu demnitatea lui Liviu Dragnea a fost calcata in picioare, ci demnitatea natiunii romane. Nu Liviu Dragnea s-a dorit a fi intimidat, ci poporul roman, prin liderii sai. Lui Dragnea i s-a confirmat, fara voie, calitatea de detinut politic. El iese astfel in castig. Copiii lui, intelegand acum ca viata este mai grea decat incercase sa le-o faca tatal lor si ca la fericire se ajunge numai prin lupta si prin cruce, daca vor fi merituosi, isi vor gasi calea implinirii in Romania si in alte parti ale lumii, care exista, totusi, si in afara SUA. Tot ceea ce nu te omoara de intareste.

Natiunea romana, insa, a primit o lovitura care ii afecteaza suveranitatea si ii pericliteaza siguranta. Nici un roman nu poate gandi altfel. Iar asta arata, folosind o expresie celebra, ca interdictia decretata de Departamentul de Stat este mai mult decat o crima; este o greseala.

De ce este asa? Pentru ca oricat si-ar detesta romanii conducatorii, ei nu pot ignora legatura mai mult decat simbolica existenta intre acestia – nu ca persoane fizice, ci ca institutii statale – si identitatea nationala. O asemenea legatura traieste in subconstientul oricarui om care se simte parte a unui neam.

Cand un conducator greseste fata de poporul sau, el trebuie judecat si pedepsit de acesta. Cand pedeapsa aplicata conducatorului unui popor vine din partea conducatorilor altuia, ea este resimtita de cel dintai ca fiindu-i adresata lui, ca pe o injosire a lui, ca pe un blam ce il vizeaza direct. E ca si cum cineva ti-ar scuipa pe drapelul national. Imi aduc aminte de revolta unor sarbi din tabara anti Milosevici, fata de refuzul occidental de a i se lasa justitiei sarbe dreptul de a-l judeca ea pe fostul presedinte al tarii.

In mintea romanilor s-a incetatenit ideea ca asemenea tratamente pot fi aplicate, totusi, unor persoane suspecte de a fi comis crime impotriva umanitatii precum cele condamnate de jus cogens (normele imperative de drept international). Astfel, ei pot concepe, fie chiar daca gresesc, ca un Moamar Ghadafi sau Saadam Hussein pot fi condamnati in / de strainatate. Ei nu pot accepta insa ca Romania, membru NATO si UE, stat european si partener strategic al SUA, precum si liderii sai pot fi tratati asemenea Irakului lui Saadam sau Libiei lui Ghadafi.

In mod normal MAE roman ar trebui sa reactioneze, cerand explicatii si reparatii, indiferent cat de „penal” ar fi Dragnea. In orice caz, copiii lui sunt cetateni romani si merita protectia acordata oricarui roman care umbla prin lume si i se limiteaza drepturile. Aceasta este prerogativa si datoria oricarui stat independent. Nu o va face, desi asta inseamna subminarea coeziunii nationale (romanii rosteau formula „civis roamnus sum” – „sunt cetatean roman” – si nimeni nu mai indraznea sa ii lezeze cu ceva) si abandonarea suveranitatii statale, precum si punerea intr-o lumina mobida a parteneriatului cu SUA.

Iar toate acestea se intampla exact acum, cand diplomati si militari romani mor in Afganistan, intr-un razboi in care au ajuns ca aliati ai Americii, cand, pe drept sau pe nedrept, romanii fac legatura intre disparitia si probabil uciderea unor copile din Oltenia, victime ale traficului de carne vie, si baza militara NATO de la Deveselu, si cand societatea romana este scandalizata de ceea ce percepe a fi incercarea corporatiilor americane de a o lipsi de resursele de gaz natural din Marea Neagra. Si mai vin pe cand polonezilor li s-a ridicat obligatia de a obtine vize pentru a calatori in America iar romanilor nu, precum si atunci cand America pare tot mai obligata sa isi refugieze in Romania (pe langa Polonia) atuurile geostrategice ale arhitecturii de securitate est-europene, sub efectul instrainarii Europei germane si a Turciei, de alianta transatlantica.

Cand Dumnezeu vrea sa piarda pe cineva, mai intai ii ia mintile. Ce a fost in mintea dlui Pompeo sau in ce a mai ramas din ea atunci cand a decis sa ii interzica fiicei lui Dragnea, neimplicata in vreun scandal de coruptie, continuarea studiilor in SUA?! Daca peste lovirea unui lider politic cazut s-ar mai putea trece, pedepsirea fara vina a copiilor lui, nu poate feri de sentimentul revoltei nici un om normal. Ceea ce a fost conceput ca o ideee „stralucita” pentru intimidarea liderilor romani, este de fapt un greseala fatala care alieneaza poporul roman”, a scris Severin.