Dar ce suparat e Liviu Dragnea pe Tudorel Toader pentru ca nu a cerut revocarea celor doi procurori sefi!

Atat de suparat de parca n-ar fi acelasi Liviu Dragnea care, imediat dupa aparitia Deciziei 68/2017 a CCR, privind conflictul DNA-Guvern, spargea frontul si declara ca nu considera necesara plecarea Codrutei Kovesi din acest motiv.

E aceeasi persoana, dar discursurile sunt diferite, unul pentru audienta de partid, altul pentru audienta externa.

Eu nu cred o iota din asa-zisa independenta si chiar disidenta a ministrului Toader in efectuarea evaluarii si elaborarea raportului privindu-i pe cei doi procurori sefi.

Nici stilul, nici trecutul prietenului lui Relu Fenechiu nu sustin asa ceva. In plus, chiar il vedeti pe Liviu Dragnea sau pe Calin Popescu Tariceanu stand cu ochii lipiti de televizor si inima la gura asteptand decizia misterioasa a minstrului? Sa fim seriosi!

Cred ca totul a fost o mascarada negociata si socotita pana la cele mai mici detalii.

Intai ca nu a fost o evaluare procedurala si deja am aratat de ce. Am cerut DNA, PICCJ si Ministerului Justitiei, in baza Legii 544, sa imi dea detalii privind informarile cerute de ministru de la cei doi procurori sefi (numar de inregistrare, temei legal etc). Sa vedem daca si ce mi se va raspunde.

Eu am suspiciunea ca informarile nici macar nu exista, cel putin pentru ca raportul nu face absolut nicio referire la ele.

Sunt convinsa ca evacuarea dnei Kovesi si a dlui Lazar era dorita profund de PSD, ALDE si liderii lor. Dar, pentru Liviu Dragnea cel putin, cred ca este foarte clar ca nu se poate. Nu exista, ca sa-l parafrazez pe dl Toader, oportunitatea. Adica, in traducere libera, Codruta Kovesi are o sustinere prea mare in opinia publica si a partenerilor externi pentru ca asaltul asupra ei sa nu genereze risc iminent de pierderi uriase.

Scandalul provocat de OUG 13 e inca proaspat. In plus, nici nu prea renteaza sa iti asumi acest risc, cat timp planul in desfasurare pare slabirea anticoruptiei prin cioplirea temeinica a legislatiei, in primul rand cu mana CCR.

Pentru cine vede imaginea de ansamblu cred ca pasii au fost destul de clari:

1. Ruperea „binomului” DNA-SRI pentru ca procurorii sa fie lipsiti de mijloacele de supraveghere tehnica esentiale, nu atat interceptari telefonice, cat ambientale si filaj care acum aproape ca nu se mai fac.

2. Restrangerea sferei infractiunilor pe care DNA le poate ancheta prin mutilarea sistematica a legislatiei, in primul rand in cazul abuzului in serviciu, care dupa ce nu mai e aplicabil in cazul incalcarii legislatiei secundare si tertiare, ar putea capata si izbavitorul prag al prejudiciului in baza exceptiei Bombonicai Prodana (ex -Dragnea). Se adauga aici imunitatile si exonerarile aparute prin legiferarea comisa de CCR in Decizia 68/2017 si care au resuscitat practic OUG 13.

3. Limitarea DNA la infractiunile clasice de coruptie, greu spre imposibil de probat fara mijloacele tehnice pierdute pentru multa vreme fara suportul SRI.

Pe langa jocul CCR, sunt planuite si modificari legislative mai tehnice, care privesc raspunderea magistratilor, modalitatile de numire a sefilor de parchete, eventual de exercitare a controlului direct al ministrului asupra lor, dupa cum vestesc cu diferite grade de siguranta diversi reprezentanti ALDE si PSD.

Si uite asa lucrurile se vor rezolva pas cu pas, chiar fara alungarea Codrutei Kovesi.

Iar raportul ministrului Toader a aratat cum trebuia sa arate ca sa serveasca strategiei. Dna Kovesi si dl Lazar au fost infierati spre bucuria celor care ii detesta, au fost amenintati cu monitorizare permanenta pentru a se simti cu sabia lui Damocles deasupra capului, explicit invocata in finalul raportului, dar nu a fost propusa revocarea pentru a nu starni uraganul.

Dar daca el nu a pornit in strada, la Bruxelles si Washington, a inceput in PSD, unde nervii au explodat dupa modelul deputatului Liviu Plesoianu, care a amenintat cu demisia din partid, chiar daca a fost una de cinci minute.

Daca Liviu Dragnea sustinea decizia ministrului Toader, dupa cum promitea, se expunea el insusi unei contestari majore si unei foarte probabile stirbiri suplimentare de autoritate. Deja au inceput acuzatiile de tradare si coabitare tacita cu Klaus Iohannis.

Si atunci a sucit-o disociindu-se „oarecum dezamagit” de decizia lui Toader. Dar, fix conform modelului contestat al ministrului, dupa aceasta disociere, dl Dragnea a spus ca nu cere revocarea din functie a lui Toader si ii doreste mult succes in continuare. Inteleg ca nu era oportun sa fie atat de dezamagit incat sa ceara schimbarea ministrului.

Si in eschiva sa Liviu Dragnea l-a lasat in ofsaid pe Sorin Grindeanu care, probabil conform intelegerii initiale, a apucat sa anunte ca sustine decizia ministrului Justitiei, ceea ce PSD n-o sa-i ierte usor. Mai mult, dl Dragnea i-a pasat, (da, el, liderul maxim care redacta ordonante de urgenta inainte de instalarea Guvernului) lui Sorin Grindeanu si decizia eventualei revocari a lui Toader.

Adica l-a aruncat leilor din PSD, mai pe romaneste.

Intr-un fel, Liviu Dragnea s-a asigurat astfel preventiv ca ii taie lui Sorin Grindeanu si cheagul politic adunat.

Dar cand joci la ipocrizie groasa e bine sa nu fii la cutite cu maestrul acestui joc. Iar Liviu Dragnea e la cutite cu Victor Ponta pentru care sucelile liderului PSD sunt mana cereasca. Iar razboiul celor doi discipoli ai lui Traian Basescu, ecourile si efectele lui in partid devin, cred, mai importante in acest moment decat raportul de imagine al lui Tudorel Toader.

Autor: Ioana Ene Dogioiu / ziare.com