”Numai un complex provincial o putea impinge pe Olguta sa caute ridicolul cu lumanarea!”

406

A nu stapani o limba straina nu este, in sine, o vina. Nu asta cred ca este principala lipsa a doamnei ministru Olguta Vasilescu. Pana la urma, daca domnia sa ar asigura in limba romana un act de guvernare coerent, corect si competent in domeniul pe care-l pastoreste, ar fi foarte bine.

Daca necunoasterea limbii straine nu e o vina, eu cred ca este un simptom al unui orizont limitat, ca sa ma exprim elegant, greu incompatibil cu functia.

A reusi sa comunici si sa te documentezi intr-o limba de larga circulatie inseamna ca poti sa fii conectat la tot ce e nou, la marile dezbateri ale lumii, inseamna ca te perfectionezi, ca te documentezi in permanenta, ca iti deschizi mintea dincolo de limitele inerente ale informatiei in limba materna.

Dar poate ca doamna Vasilescu isi dezvolta orizontul in limba italiana, studiata in facultate.

Ca o fi, ca nu o fi asa, fapt e ca doamna ministru stapaneste engleza si franceza, cam cum stapaniti dvs chineza veche.

Cand esti intr-o asemenea situatie si pe deasupra reprezinti o tara, nu doar propria ilustra persoana, intr-o adunare cu mare vizibilitate, nu e cazul sa faci exercitii de ridicol.

Daca nu din respect pentru tine, macar din respect pentru cei pe care ii reprezinti, si pe care ii faci deopotriva de ras, alegi solutia corecta si sigura: vorbesti in limba romana, ceea ce este perfect acceptabil in cazul unui demnitar roman. Este exact ceea ce i-a sugerat si premierul Grindeanu.

Daca nu vrei sa-ti dai nestiinta pe fata, ai la dispozitie o explicatie patriotica: esti demnitar roman si marchezi aceasta calitate oficiala inclusiv prin limba.

Imi povestea un fost ministru cum „juca” limba in reuniunile internationale pentru a-si marca pozitia: engleza sau franceza cand era de acord, cand negocia, cand avea nevoie sa „cucereasca”, romana cand isi marca nemultumirea, opozitia, enervarea.

Dar daca doamna Vasilescu nu are acces la asemenea fineturi, nu vad ce altceva decat un provincialism batos sau un complex provincial o putea impinge sa caute ridicolul cu lumanarea.

Toate acestea sunt efecte directe ale felului, ale criteriilor care determina accederea in cele mai importante functii in Romania.

Ca tot vorbim de doamna Vasilescu, desi problema este departe de a se reduce la domnia sa, ce o recomanda oare pentru a fi ministru al Muncii? Este licentiata in Filologie si absolventa a Colegiului National de Aparare.

A fost ani de zile ziarista, apoi a devenit deputat – Comisia pentru regulament, senator – Comisia Invatamant, Stiinta, Tineret si Sport si primarul Craiovei.

Ce treaba are cu portofoliul Muncii?

Sigur ca orice ministru are un aparat de specialitate, are consilieri, nu trebuie sa stie si sa faca singur totul, dar ministrul trebuie sa aiba viziune si pentru asta trebuie sa stapaneasca problemele si terminologia.

Si din aceasta croiala proasta a unui guvern de la nasterea sa nu are cum sa iasa decat o haina stramba a guvernarii. Cam ca engleza si franceza dnei Vasilescu.

Text de Ioana Ene Dogioiu

Sursa: ziare.com