”In asteptarea deciziei CCR privind interdictia condamnatilor de a fi membri ai Guvernului (care am sentimentul ca nu va veni nici astazi, ca doar nu degeaba ne-a zis dl Dorneanu ca e cea mai grea din cate s-au vazut), dl Dragnea se joaca de-a ce stiu domnia sa si PSD mai bine – obsesia antiJustitie.

Pentru ca eu nu vad in aceasta poveste cu ancheta parlamentara privind alegerile prezidentiale din 2009 nimic altceva decat o noua ofensiva de hartuire a Laurei Codruta Kovesi. De ce?

In primul rand, daca e sa o pun intr-o cheie legitima, eu nu inteleg ce vrea de fapt aceasta comisie. Daca scopul este aflarea adevarului, atunci acesta nu poate fi decat unul judiciar, pentru ca eventuala fraudare a unui vot este o fapta cat se poate de penala. Dupa cum dl Dagnea stie foarte bine. Nu vad cum o frauda la alegeri poate fi doar politica, fara a fi penala.

In plus, daca frauda este undeva, ea nu e in declaratii, ci in sacii cu buletine de vot, daca ei mai exista cumva, in procesele verbale, daca ele mai exista. Si daca mai exista, aceste eventuale probe materiale sunt de competenta procurorilor. Altfel, nu vom vedea decat povesti fara probe care vor crea doar circ.

Asa ca, in mod normal, toata lumea de buna credinta si dornica doar de adevar ar fi trebuit sa fie incantata auzind ca PICCJ incepe o ancheta. Pana la urma, scopul comisiei nu acesta ar fi trebuit sa fie: descoperirea unor indicii care sa fie apoi servite Parchetului spre verificare judiciara? Nu asta era supararea, ca Parchetul este surd la suspiciunile de atunci?

Dar iata ca deschiderea anchetei a starnit doar furie, frustrare si tot felul de voci, politice si nu numai, s-au straduit sa demoleze demersul PIICJ pe toate motivele cu putinta, inclusiv presupusa prescriere a unor presupuse fapte, din spatele carora razbatea furia ca el impiedica ancheta penala.

Si ca sa n-o impiedice, in Parlament s-a trecut la modificari de hotarari si regulamente.

De ce atata inversunare sa faci o ancheta care nu poate produce, de fapt, niciun rezultat concret, care nu are parghiile sa audieze toti eventualii martori, in loc sa lasi sa lucreze ancheta care poate avea consecinte juridice si poate aduna toate probele fara nicio restrictie legala?

Pentru ca nu esti interesat de adevar, ci de circ si de razboiul cu „binomul”? Eu alta explicatie nu vad.

Singurul lucru pe care il urmareste comisia parlamentara privind frauda din 2009 este, pe de-o parte, sa tina pe agenda un subiect care sa puna in umbra problemele majore cu care se confrunta Guvernul – promisiunile electorale la inaltimea carora nu are cum sa se ridice.

Pe de alta parte, se stie ca visul umed al oricarui politician care viseaza noaptea catuse este sa ia la intrebari procurorii, mai ales pe Laura Codruta Kovesi. Stiu probabil ca nu o vor putea aduce in fata comisiei parlamentare pentru ca insusi CSM interzice acest lucru prin decizia din 24 mai 2007.

Dar macar pot sa faca scandal, sa lanseze acuzatii, sa speculeze vinovatii, adica sa continue un razboi de uzura care sa tina mai ales DNA sub presiune.

Dar va mai spun ceva: eu cred ca liderii PSD nu numai ca nu sunt interesati de adevar, ci de-a dreptul fug de el, chiar daca ar fi, sa zicem, vorba despre o frauda.

PSD l-a mazilit pe Mircea Geoana dupa prezidentialele din 2009, Liviu Dragnea a fost unul dintre primii care i-au infipt cutitul in spate si, dupa niste ani, l-a si exclus din partid. Ce ar zice acum? Scuza-ne si vino inapoi?

Victor Ponta a prins glas si cere ancheta parlamentara dupa ce a aparut ancheta penala si a fost primul care invocat, indignat nevoie mare, blocarea uneia de catre cealalata, parca pentru a fi sigur ca nu scapa nimanui detaliul.

Sa fie vorba despre faptul ca nici el n-o avea niciun chef sa se afle cat de mult merge in urma blatul cu Traian Basescu?

Eu nu cred ca a fost nicio frauda. Deja din dupa-amiaza zilei celui de-al doilea tur, fenomenul a devenit evident si trendul in favoarea lui Traian Basescu nu a mai putut fi inversat. Ca au fost tradari, capcane, jocuri politice subterane pre si post-electorale nu ma indoiesc, ele exista in toate sistemele politice, dar nu frauda.

Dar sa zicem ca, intr-un fel sau altul, s-ar dovedi fara putinta de tagada existenta unei fraude. Si ce facem acum, dupa 8 ani? Va dati seama ca intr-un asemenea caz, tot ce a semnat Traian Basescu vreme de 5 ani ar putea fi pus sub semnul nulitatii. Inclusiv, de exemplu, desemnarea premierului Ponta de doua ori si de aici sub semnul intrebarii doua guverne cu ministrii lor si actele semnate de ei.

Decizii CSAT, semnaturi pe documente internationale, cate si mai cate, adica am intra intr-o dementa fara precedent si cu efecte incalculabile. Si nu cred ca exista om normal la cap care sa fie dispus sa-si asume sa porneasca un asemenea bulgare.”

Autor: Ioana Ene Dogioiu / ziare.com