Spectacolul voucherelor pentru biciclete oferite de dna Firea din bani publici cred ca spune mai mult despre o buna parte dintre bucuresteni si chiar din electoratul roman decat despre primarita insasi, scrie Ioana Ene Digioiu pentru ziare.com.
Pentru ca dna Firea a facut ce stie domnia sa mai bine, sigurul lucru pe care il face cu consecventa si profesionalism de la preluarea mandatului, adica o operatiune de imagine bazata pe pomana. Ca imparte ciorbita prin gari, ca imparte tabere gratuite, ajutoare pentru nou nascuti si tineri casatoriti sau vouchere pentru biciclete, esenta este aceeasi.

Dna Firea isi cumpara viitorii alegatori prin tot felul de daruri facute din banii publici pe care ii gestioneaza. De aceasta data distractia costa 2,5 milioane de lei. Un mizilic.

La sentiment vorbind, esti om rau daca afirmi ca o tanara familie nu merita sa primeasca ajutor, dar realist vorbind asemenea masuri cu rezultate absolut necuantificabile si oferite in bloc, fara o tinta clara de politica demografica, ecologica sau de care o fi nu reprezinta decat o pomana.

Si vedem ca dna Firea tineste electoratul tanar pe care spera sa-l fidelizeze astfel pentru viitoarele alegeri. Asta face PSD de cand se stie, acesta este modul sau de a face politica, de a castiga voturi si de aceea dupa guvernarile PSD bugetul este secatuit, iar investitiile la pamant. Deci nimic nou.

Dar sa vezi ca in Bucuresti, capitala UE, oras cu un nivel de trai comparabil cu al restului europenilor, oras cu somaj infim, lumea se calca in picioare pentru pomana mi se pare dezolant. Eu nu cred sub nicio forma ca toti oamenii aceia visau zi si noapte sa-si cumpere o bicicleta pe care nu si-o permiteau. Si stiti de ce nu cred?

Pe de-o parte, costul unei biciclete nu este unul prohibitiv in orasul care are pe strazi peste un milion de masini, in care mall-urile gem de lume aproape la orice ora si in care unde te uiti vezi cate un telefon cel putin la fel de scump ca o bicicleta daca nu noua, sigur una second hand.

Pe de alta parte, sunt locuri de unde se pot inchiria biciclete, inclusiv puncte pe strada, si unde nu se vede vreo aglomeratie. Deci nu sunt chiar atat de multi doritori de doua roti care sa nu isi poata ostoi nevoia decat cu voucherele dnei Firea.

Cred ca sunt multi oameni care ar prefera sa se miste mai repede, pe doua roti, decat in lungile si obositoarele coloane pe patru roti, dar deocamdata infrastructura pentru biciclete e proasta, iar poluarea din Bucuresti face calatoria cu bicicleta un risc pentru plamani.

Si atunci de ce s-au calcat la propiu in picioare la coada? Pentru ca „se dadea”. Si ce se da trebuie luat. Erau acolo oameni care nici nu pareau foarte convinsi de utilitatea unei biciclete. Sau persoane care fizic nu prea pareau apte pentru curse pe doua roti. Dar „se dadea”.

Si dupa ce iei cine stie ce poti face cu voucher-ul. Poate il vinzi? S-o gasi o modalitate de valorificare, ca doar romanul e inventiv. Si daca nu s-o putea, asta e, macar ai incercat si n-ai ratat ce s-a dat. Ai intins mana dupa pomana cand ea a fost oferita.

Mentalitatea aceasta explica in buna masura, in opinia mea, si rezultatul voturilor din Romania. Fascinatia pomenii reprezinta un imbold irezistibil pentru o buna parte din electorat, cea mai constiincioasa la vot.

Daca nu era asa, credeti ca un program precum sarlatania propusa de PSD in iarna si care acum se destrama ca o panza puterezita, ar fi fost votat?

In Bucuresti a ajuns sa se circule in mijlocul perioadei de vacanta cam la fel de prost ca in restul anului. Intr-un an de mandat al dnei Firea nu a inceput nimic consistent in afara de propaganda. Traficul, RADET-ul, cladirile cu bulina, parcarile sunt probleme la fel de grave, daca nu chiar mai grave, ca in vremea lui Sorin Oprescu.

Dar cat timp cozile la pomeni vor fi la fel de mari, nici nu vad de ce si-ar bate capul dna Firea cu ele. Cat stilul clasic PSD va tine, nu vad de ce pesedistii ar renunta la el. Pana la urma, electoratul primeste ceea ce cere.