Cu o poveste mai putin cunoscuta, matematiciana Hannah Fry dezvaluie faptul ca cifra „zero” a fost „descoperita”, nu exista dintotdeauna alaturi de sistemul sau de numeratie. Astazi nu ne putem inchipui viitorul fara ea. Cu toata stralucirea sa matematica, cifrei zero i-a luat doua milenii sa devina o cifra propriu -zisa, iar acest lucru s-a intamplat in India.
Potrivit specialistului Alex Bellos, India a fost cadrul perfect: „Ideea de nimic ce devine ceva este adanc inradacinata in cultura lor. Daca te gandesti ca au o stare de spirit pentru a face nimic -nirvana, de ce nu ar avea si un simbol pentru nimic?”. Simbolul numit „Shunya” este un cuvant folosit astazi pentru a desemna atat conceptul de „nimic”, cat si numarul „zero”.
Odata ce a castigat teren in Asia de Sud, a coborat Orientul Mijlociu, a fost incoronat de oamenii de stiinta islamici si a devenit parte a sistemului numeric arab, pe care il folosim si astazi. Unii istorici spun ca originile indiene ale cifrei nu sunt corecte si ar trebui sa o consideram a sistemului numeric indo-arabic. Iar dupa inceputurile sale spirituale si intelectuale, zero a a traversat Europa, la fel cum crestinii au traversat islamul. Totusi, ideile arabilor in matematica au fost inconjurate mereu de scepticism si neincredere. De exemplu, in 1299 „zero” a fost interzis in Florenta, odata cu toata numerologia araba, considerandu-se ca incurajeaza frauda, dar a fost acceptat, in cele din urma, abia in secolul al XV-lea.
Fara indoiala, de-a lungul timpului „zero” a ajutat la descoperiri matematice, metode stiintifice si tehnologice pe care le utilizam astazi. Pana in secolul al XVII-lea, zero aparea triumfator la baza coordonaelor Carteziene, un sistem folosit si astazi, de la inginerie la grafica pe calculator. In timpul Renasterii, „zero” a cunoscut cea mai mare putere, dovada fiind astazi diviziunea prin el insusi.
sursa: RADOR
