Am trait in 2008 frenezia populismului economic care ne-a costat scump. O retraim acum, cind Guvernul lui Grindeanu (e o conventie) si Parlamentul lui Dragnea si Tariceanu toarna gaz pe focul unei economii supra-incalzite de consumul pe credit si din import.

Toate semnalele de la partenerii rationali arata un derapaj economic masiv, dar cei trei copiloti ai tarii continua sa adopte masuri economice irationale.

Inainte sa trecem la demonstratie, sa nu uitam premisa: tot acest dezmat pe bani publici pleaca de la frica de puscarie a liderilor PSD-ALDE. Ca sa-si treaca legile anti-Justitie au nevoie sa mituiasca electoratul, sa-l anestezieze cu cresteri de salarii si pensii si scaderi de taxe. Nu conteaza ca nu sint sustenabile, nu conteaza ca tirasc tara intr-o aventura economica. Pentru ei, miza personala e singura care conteaza: sa scape de Justitie.
Pe scurt:

– economia are cresteri record, dar cresterile sint bazate pe consum
– economia da semne de supraincalzire, pe fondul unei stagnari a productivitatii. Creditele de consum cresc rapid
– infrastructura care aduce plus-valoare e lasata de izbeliste
– curg avertismentele de la FMI, Comisia Europeana, ba chiar si de la comisarul european provenit din PSD, privind nivelul deficitului si mai ales structura sa
– incasarile la buget sint sub programul ambitios al Guvernului
– costurile de finantare atit pentru stat, cit si pentru firme si persoanele fizice sint asteptate sa creasca

Trei luni de activitate a noii puteri PSD-ALDE au fost suficiente ca sa aprinda toate beculetele rosii de alarma in privinta politicilor economice. Daca in privinta Justitiei e clara agenda pro-penali a noii Puteri de la Bucuresti, in domeniul economic strategia PSD-ALDE e mai perfida.

Guvernarea a inceput anul in forta: mariri de salarii si pensii, scaderi de taxe, ignorare completa a infrastructurii critice din energie si transport, plus atacuri dure la citeva institutii-cheie precum ANAF si Directia Antifrauda. Inca de la prima forma a bugetului era clar ca ministrul Viorel Stefan are retineri majore fata de poruncile lui Dragnea. Dragnea l-a pus la punct imediat, umilindu-l public („a fost moale”) si i l-a trimis pe cap pe Darius Vilcov, care a construit un buget dupa pohta ce-a pohtit baronul de Teleorman.

Masurile populiste au continuat pe banda rulanta, cu scopul de a mentine si spori baza electorala a Puterii. Indiferent de consecinte, care s-au aratat nefaste deseori: inchideri de afaceri si concedieri din cauza cresterii abrupte a salariului minim, scaderea incasarilor dupa salariile inspectorilor Antifrauda s-au micsorat, explozia inmatricularilor de autoturisme second-hand dupa eliminarea timbrului de mediu etc.

In paralel, ignorarea totala a marilor investitii, inceputa de guvernul Ponta si continuata de guvernul Ciolos, a fost preluata din zbor de guvernul Grindeanu. Ministrul de la Transporturi, Razvan Cuc, omul gruparii de la Giurgiu, nu exista in dezbaterea publica, la fel cum nu exista nici un proiect major. In schimb, guvernul arunca bani cu lopata catre clientela de partid din primarii si din consiliile judetene, unde se vor topi miliarde de lei pe proiecte cu zero impact economic.

Bilantul? Trei luni de dezmat bugetar, perspectiva unei legi a salarizarii bugetarilor care ar spori ametitor deficitul, zero investitii majore, zero reforme structurale in administratie, plus institutii sub atac.

A fost momentul in care s-au reactivat vocile grele: Comisia Europeana si Fondul Monetar International. Amindoua institutiile au chestionat tinta de deficit bugetar de 3% din PIB, un indicator abstract pentru majoritatea cetatenilor, dar esential pentru stabilitatea macroeconomica si, mai ales, pentru finantatorii statului roman.

Comisia Europeana a reactionat intr-o prima faza prin comisarul Pierre Moscovici, care, intr-un limbaj dur din punct de vedere al standardelor diplomatice, a anuntat ca asteapta „masuri credibile” de la guvernul Grindeanu. Era finalul lunii februarie. Raspunsul guvernului? Promisiuni desantate ale ministrului Muncii de dublari ale salariilor pentru anumite categorii de bugetari. Lia Olguta Vasilescu, irezistibila in cursa ei politica dupa popularitate in interiorul electoratului PSD, a supralicitat permanent, la concurenta cu rivala politica din partid, Gabriela Firea.

Comisia Europeana a ripostat: a trimis-o la Bucuresti pe Corina Cretu, comisar propus chiar de PSD. Cretu a avertizat si ea ca Romania risca derapaje precum cele din Grecia, Spania ori Portugalia – derapaje de pe urma carora aceste tari inca se resimt.

Intre timp, si Fondul Monetar International a amendat dur derapajele Puterii PSD-ALDE. Reprezentantii FMI au prognozat depasiri masive ale deficitului. Au atras atentia asupra politicii fiscale pro-ciclice (scaderi de taxe si impozite, cresteri de salarii cind economia creste – ceea ce micsoreaza marja de miscare cind economia intra in recesiune sau apare o criza economica). Tot FMI a remarcat ceea ce si noi scriem inca din campania electorala: structura deficitului bugetar e una nesanatoasa, pentru ca maririle nesabuite de salarii si pensii nu aduc plus-valoarea pe care ar aduce-o investitiile cruciale.

La toate acestea se adauga necunoscuta Fondului National de Investitii. Sustinut doar de Fondul Proprietatea (lesne de inteles interesul FP in aparitia unui asemenea mamut), Fondul National de Investitii e o necunoscuta totala pentru opinia publica in acest moment. Apriori nu putem dezavua o asemenea idee. Dar, cind vedem ca actuala Putere da OUG-uri si legi ilegitime si imorale in folosul unui om sau unor grupuri mici de interese, ar fi o naivitate impardonabila sa credem ca un asemenea fond, cu active de miliarde de euro, va fi lasat pe mina unor administratori si manageri independenti politic.

Ministrul de Finante a cedat inca o data in fata evidentelor si a spus ca guvernul e pregatit sa taie cheltuielile daca se rateaza tinta de deficit bugetar. O asigurare pentru parteneri, o fraza de bun – simt economic si de responsabilitate politica. Dragnea a luat foc si, pentru a doua oara, l-a admonestat public pe Viorel Stefan. Pentru Dragnea, pozitionarea realista a lui Stefan a insemnat altceva: o admitere prematura a unei infringeri, o recunoastere a esecului. Nu m-as mira sa-l vad remaniat rapid pe ministrul care nu intelege ca Dragnea nu poate da gres.

Acelasi Dragnea care gireaza, prin oamenii sai, atacul la ANAF si Directia Antifrauda, cele doua institutii care ar trebui sa colecteze banii necesari guvernului.

Efectele incep sa apara. Deocamdata sint vizibile scaderea usoara a leului, scaderea incasarilor la buget fata de program si primele sincope in finantarea datoriei de stat. Dar daca guvernul continua cu actualul proiect de salarizare, iar deficitul sare peste tinta, urmeaza masurile dure. E doar o chestiune de timp pina vor creste costurile creditarii, ceea ce va pune presiune suplimentara pe investitiile private. Politica fiscala va trebui si ea ajustata, si e posibil sa vedem masuri a la Viktor Orban, cu taxe de solidaritate pentru banci, supermarketuri si alte multinationale. Nu e exclusa nici renuntarea la cota unica de impozitare de 16%, oricum o tinta pentru tot mai multi finantisti influenti din jurul PSD.

Lipsa de credibilitate a acestui guvern devine cronica. Prin fiecare masura nerealista, pozitia Romaniei in interiorul UE slabeste accentuat. Daca pina acum Romania era campioana cresterii economice, ea risca sa redevina Cenusareasa din 2009-2010. Or, intr-un moment in care UE vrea sa se redefineasca si sa elimine verigile slabe, asta inseamna sa fii kamikaze.

Autor: Cristian Pantazi – HotNews